Admin

Admin

Pescuit-Sportiv
165310_146516095404180_146483342074122_228854_2738907_n.jpg
Script Banner
 08/03/2012
2012 stiri pescuit actualizat 24 din 24
Esti confuz cu privire la modul de a crea un site eficient şi accesibil pentru afacerea ta mica?

Aţi fost în căutarea pentru un designer de site-ul de afaceri mici, care înţelege că munca lor nu este doar de a crea un site web, dar pentru a vă ajuta să faci bani?

Vrei pentru a construi site-ul tau ... una care, de fapt contribuie la linia de jos a afacerii dvs. mici?

Te-ai saturat de a asculta la site-ul web designeri şi furnizori de web hosting pe susurul despre HTML, JavaScript, Perl, CGI şi alte Mumbo Jumbo techno?

pescuit-timis.jpg
jandarmi-braconieri.jpg
Hai sa spunem STOP distrugerii apelor noastre. Trebuie sa se vada ca existam si noi, cei carora le pasa. HAI SA NE UNIM si in acest fel poate si copiii nostri se vor bucura de un pescuit frumos si relaxant pe ape salbatice.
Nu stiu care va fi finalul, daca vom reusi sau nu dar SUNTEM DATORI SA INCERCAM acum si data viitoare si pana vom reusi.
SEMNATURA TA CONTEAZA, NU RAMANE INDIFERENT!
STOP BRACONAJULUI IN REZERVATIA BIOSFERA
braconaj-tm-600x487.jpg
Photobucket

Avatul


 
Denumire stiintifica: Aspius a. aspius

Raspandire

Fiind peste de apa dulce, poate fi intalnit: in Dunare, poate urca pe rauri si sa ajunga pana in zonele de deal, in raurile de apa salcie ale Deltei si chiar si in lacurile litorale.

Descriere

Corpul avatului este alungit, viguros, cu solzi mici bine fixati cu striuri, cu spinarea si muchia ventrala rotunjite, inotatoarea dorsala mai inalta decat lunga, taiata oblic si mult impinsa spre coada. Are capul conic, gura mare, larga, cu falca de jos arcuita in sus.

Colorit: muchia spinarii bate in verde - albastrui, iar laturile si pantecele sunt argintii lucioase. Aripioarele ventrale au marginile roscate.

Dimensiuni: in conditii normale, atinge in apele noastre lungimi medii de 30-50 cm si pana la 1 kg greutate.

Comportament

Traieste singuratic, in special in straturile superioare ale apei.

Se reproduce prin martie, in rauri, pe fund pietros sau nisipos unde femelele, cam in al cincilea an de viata, isi depun icrele - intre 80.000-100.000 icre.

Se hraneste cu peste mic. Astfel, in ordinea preferintei: obletul, rosioara, platica, plevusca, iar in josul Dunarii, puietul de scrumbii. Nu refuza nici crustacei, moluste, viermi sau insecte.Perioada cea mai intensa de hranire este aprilie - octombrie.

Primavara poate fi gasit in apropierea suvoaielor repezi, care aduc maruntisul luat de curent, dar si in zonele unde apa limpede din balta se intalneste cu cea tulbure a raurilor. Cand curentul este prea puternic prefera sa stea mai aproape de maluri.

Vara, cand nivelul apelor incepe sa se echilibreze, avatul isi cauta locurile de vanatoare pe langa bancurile de nisip, la apa incalzita unde se aduna puietul, dar locurile preferate ramangurile de varsare in rauri sau in Dunare, ale garlelor si canalelor. Rar mai poate fi gasit in balti.

Toamna, pe masura ce apele se racesc, avatul coboara spre fund, continua sa "muste", insa mai rar.

Dimensiune minima legala: 30 cm

Bibanul


 
Denumire stiintifica: Perca fluvialitis

Raspandire

Foarte raspandit este intalnit in apele dulci si salmastre, in cele curgatoare pana in zona mrenei, dar mai ales in apele statatoare, unde nu trebuie sa infrunte curentul.

Descriere

Are corpul indesat, arcuit, mai inalt spre cap si mult mai gatuit spre coada, capul aproape conic cu botul scurt si gura terminala captusita cu dinti si ochi mari. Aripioara dorsala, formata numai din radii tari tepoase. Are corpul acoperit cu solzi mici, zimtati, adanc infipti.

In apele noastre atinge lungimea medie de 15-30 cm si 100-350 g greutate. 

Coloratie: pe spate cenusie - verzuie cu reflexe metalice; laturile verzui cu reflexe aramii, burta plumburie albicioasa si cateodata galbena - palid. Pe laturile corpului se disting bine 5 - 9 dungi verticale de culoare inchisa. Prima inotatoare dorsala , la terminare are 2 - 3 pete inchise.

Comportament

Isi petrece prima parte a vietii in carduri, sute de bibanasi prezenti pretutindeni, ziua spre suprafata, noaptea spre fund, dar nu prea la adanc. Cand a atins o palma, rar cardul numara 20 de exemplare. matur, devine solitar. Nu face niciodata migratii, aciuindu-se langa tot ce este vertical sau in panta abrupta, in cotloanele din maluri, pe langa cocioace, printre radacini, in ochiurile din mijlocul stufariilor, sub pasarele sau debarcadere, la orice confluente, oriunde se gaseste pestele marunt.

Se hraneste cu crustacei, moluste, larve de insecte si, in special, pesti de talie marunta ( plevusca), icrele pestilor si chiar semeni de ai lui.

Se reproduce, cand a implinit 3 ani, pe la mijlocul lui martie ( daca apa are 10 - 12 grade ) si pana in aprilie. Icrele sunt depuse numai dimineata, la apa mica, cu vegetatie multa, fie sub forma de siraguri de margele marunte lungi de 1-2 m si late de 2-3 cm imbracate intr-un tesut gelatinos, fie sub forma unor ghemuri stranse bine, pe care le asaza aproape de maluri, pe pietre, pe bucati de lemn ratacite etc.

Spre iarna, cardurile numeroase de bibani se retrag catre fundul apei, se hranesc putin sau deloc si in primavara revin la aceleasi obiceiuri.

Dimensiune minima legala: 12 cm

Cleanul


 
Denumire stiintifica: Leuciscus cephalus

Raspandire

Foarte raspandit in toate apele curgatoare din regiunile de dealuri, urca pana in zona pastravului si lipanului, dar il putem gasi - mai rar -si in apele de campie.

Descriere

Are corpul gros, aproape cilindric, capul relativ mare, gura terminala si larga; solzii, destul de slab fixati, sunt tiviti cu negru.Se deosebeste de crap prin lipsa mustatilor, precum si prin aripioara dorsala, care la clean este mult mai mica.

Coloratia: spatele verde - cenusiu metalic, piesele operculare si laturile argintii, Burta alba - mat, iar inotatoarele pectorale, ventrale si anala sunt portocalii sau rosii.

Dimensiuni: poate atinge lungimi de 25 - 40 cm (exceptional 50 - 80 cm) si 200 g greutate (exceptional 4 kg).

Comportament

Vara si toamna sta in locuri mai linistite, in bulboane, pandind prada din zone unde curentul apei nu este prea puternic. Dimineata, seara si mai ales noaptea se hraneste cu larve de perlide, efemeride, scarabeti, viermi, vegetale, atacand si puii si icrele altor pesti.

In prima perioada de viata traieste in carduri, cu cat avanseaza in varsta devenind solitar.

Se reproduce devreme si chiar in lunile iulie - august. In timpul reproducerii masculii poarta niste granulatii albe pe cap si pe laturi. Femela depune pana la 100.000 icre de diametrul de 1 -1 1/2 mm, pe locurile tari, pietroase sau fara vegetatie acvatica, acolo unde apa este linistita.

Dimensiune minima legala: 25 cm

Fantanelul


 
Denumire stiintifica: Salvenilus fontinalis

Raspandire

La noi a fost introdus pentru prima oara in 1906, in tinutul Brostenilor, in Valea Tarcaului si in Valea Putnei din reg. Suceava. Unele date confirma prezenta lui in apele Vaii Putnei din reg. Suceava, paraul Gudia, mic afluent al Muresului, in zona superioara a raului Negruta, Dumitreasca, Negrisoara si Irisoara, afluenti ai Somesului Rece si in cursul superior al Beiului, afluent al Nerii in Banat si lacul Ochiul Beiului.

Descriere

Spre deosebire de pastravul indigen, se identifica usor prin coloratia corpului sau vie brun - verzuie, zebrata, deschisa; pe spate puncte numeroase mici rosii-portocalii sau rosii aprinse incercuite in inele albastre.

Inotatoarele pieptului, burtii si ale anusului rosiatice, tighelate pe marginea lor dinainte cu o panglicuta alba de care se leaga, lipit, o alta neagra.

Privit in general, coloratia vie, irizata cand cu tenuri pastelate cand cu altele aprinse, fac din fantanel cel mai frumos peste din apele noastre.

Comportament

Mai indraznet decat fratele sau, pastravul de munte, nu isi cauta ascunzisuri. se hraneste cu larvele de insecte, viermii, melcii etc. Traind in zona superioara a paraului de munte, cat mai aproape de izvoare, unde este stapan, se reproduce in toamna, prin octombrie - decembrie. Fata de pastravul indigen, creste mult mai repede, atingand la varsta de 1 an o lungime de 14 - 18 cm, dimensiune pe care pastravul de munte abia o ajunge la 2 ani.

Lipanul


 
Denumire stiintifica: Thymallus thymallus

Raspandire

Populeaza apele de munte cu debit mai mare. In aceste ape traieste foarte aproape de zona pastravului pe care uneori o incalca, desi prefera apele ceva mai calde si mai domoale. Ii plac fundurile pietroase unde sta la panda asteptand sa ii treaca prin apropiere vreo gaza cazuta pe apa.

Descriere

Se deosebeste usor de ceilalti salmonizi prin aripioara dorsala, exagerat de mare, frumos impodobita cu 3-4 randuri de puncte galbene-verzui, violete sau negre.

Corpul lipanului este zvelt, acoperit cu solzi maricei si punctat rar si neregulat cu negru.

Prezinta inapoia dorsalei, ca toto salmonizii, o aripioara formata din grasime.

Coloratia: verde-cenusie pe spate, verzui-aurie pe flancuri si alba pe burta.

In primul an de existenta poate atinge dimensiuni de 15 cm lungime si 20-22 cm in cel de al doilea an. Devine matur sexual la 3 ani.

Comportament

Lipanul nu are nici pe departe voracitatea pastravului si este mai putin sperios decat acesta. Hranindu-se cu insecte si crustacee de talie mica, lipanul este nevoit sa-si caute hrana in permanenta. De aceea, in locurile in care muscaresc lipanii se gasesc in numar mare. Pot fi observati in apropierea fundului apei, ferindu-se de current dupa vreo piatra sau radacina, de unde se ridica fara sfiala sa-si culeaga prada. Lipanul apuca musca de pe suprafata apei uneori pruntr-un salt plin de vioiciune, alteori parca in joaca, urmarind-o din imediata apropiere, lasandu-se in voia apei, pentru ca apoi sa se hotarasca sa o soarba rostogolindu-se pe spate.

Lipanii tineri, mai putin selectivi si mai nerabdatori, sfarsesc atacul printr-o rasturnare laterala, dar, chiar si acestia, sunt mai putin grabiti decat pastravul. Este secventa tipica de prindere a unei muste ce pluteste, in zona apelor limpezi, cu locuri suficient de adanci si curent slab. Explicatia o ofera faptul ca zona controlata, in cazul lipanului, nu coincide cu zona de actiune.

In raurile mari, cu debit bogat, lipanii se gasesc in zonele de prundis culegand larve si nimfe.

Comportamentul lipanului, ca si al altor specii, se schimba atunci cand apa este tulbure. Dupa o ploaie calduta lipanii se retrag pe langa malurile cu ape involburate ori se atin in cozile de suvoi, nelasand sa ii scape nici una din gazele duse de curent.

Matur sexual la 3 ani, are perioada de imperechere in lunile aprilie-mai, cand depune 7.000 - 10.000 icre la kg/corp.

Dimensiune minima legala: 25 cm

Pastravul


 
Denumire stiintifica: Salmo trutta fario

Raspandire

Mai este denumit de pescari si "indigenul" si este cel mai raspandit in raurile din Carpati, comparativ cu ceilalti pastravi, cu lostrita ori lipanul. Fiind pretentios fata de conditiile de mediu, avand nevoie de ape limpezi si reci a caror temperatura sa nu treaca de 17-18 grade, bogate in oxigen, pastravul s-a restrans considerabil urcand spre paraie si izvoare.

Descriere

In conditii obisnuite pastravul indigen ajunge la 20 cm in cel de al treilea an (dimensiune admisa la pescuit). In mediu prielnic cresterea este mult mai rapida, pestravii trecand de 20 cm in mai putin de 2 ani.

Functie de capacitatea biogenica a raului, pastravii ajung cam la aceeasi dimensiune in acelasi timp. 

Coloritul obisnuit este brun-masliniu pe spate, deschizandu-se spre pantecul alb-murdar. Flancurile sunt stropite mai mult in partea superioara de o multime de pete brun inchis, de forme neregulate, printre care se disting mici stelute rosii cu margini tivite in alb-galbui, ce coboara spre partea ventrala.

Faptul ca pastravul prefera sa-si pastreze locul de vanatoare este confirmat de variatiile ce apar in coloritul diferitelor exemplare.Limpezimea apei si gradul de expunere a albiei (ori de acoperire a malurilor cu vegetatie), natura fundului si dezvoltarea florei subacvatice sunt factori care determina modificari ale coloritului. Mimetismul este unul din mijloacele de aparare ale pastravului.

Daca fundul este pietros, apa de 2-3 palme, albia lipsita de vegetatie pe maluri, coloritul va fi mai deschis, verzui, usor masliniu pe spate, cu pete inchise mai slab conturate, care coboara si pe flancuri.

Comportament

In prima vara puietul sta mai mult in locuri ferite si in grupuri mici, insa, pe masura ce creste, "distanta" intre pastravi creste si ea, din al doilea an devenind vanatori solitari.

Comportamentul indigenului este caracterizat de voracitate si teama. Indigenul se hraneste cu orice mica vietate ii trece prin preajma.Falcile puternice sunt pline cu dinti, ochii mari dispusi lateral le permit supravegherea unui camp larg.

Fara sa se departeze de ascunzatoarea aleasa, pastravul isi delimiteaza un teritoriu de vanatoare : o fasie nu prea lata paralela cu directia curentului. Deoarece teama il tine aproape de fundul apei sau de bolovanul sub care sa se ascunda in caz de pericol, pastravul pandeste de acolo, dintr-o pozitie care sa-l fereasca de curent, asteptand orientat in susul apei sa ii vina hrana.Lungimea si latimea fasiei aparate depind de adancimea apei, de limpezimea acesteia, de posibilitatea de a vedea prada sau presupusul dusman. Intr-o apa putin adanca, usor tulbure, spatiul controlat se restrange la zona din imediata apropiere a ascunzatorii.

Viteza curentului este un alt factor de care depinde suprafata teritoriului de vanatoare, intr-o apa repede pastravul neavand timp sa culeaga decat ce-i trece prin preajma.

De asemenea, este foarte importanta luminozitatea si expozitia albiei; in locuri luminoase, deschise, pastravul se va feri sa vaneze prea departe, mai ales in timpul zile, pe cer senin.

Toamna, o data cu racirea apelor, pastravii se pregatesc de boiste.Maturitatea sexuala o ating la 2-3 ani, masculul mai repede decat femela. Coloritul lor devine mai aprins, teama instinctiva dispare, la fel si foamea.In aceasta perioada pastravii urca in grupuri mici spre locurile adapostite, cu apa mai domoala, uneori ajungand in apele foarte mici ale izvoarelor.Boistea are loc incepand din luna octombrie si dureaza pana pe la mijlocul lunii noiembrie, cand temperatura apei ajunge la 7-8 grade. Femela depune 2000 - 4000 icre / kgcorp, mai multe in apele cu o capacitate biogenica ridicata si mai putine in cele mai sarace in hrana si mai reci. Puietul iese din icre prin lunile martie-aprilie, dupa ce icrele au acumulat 350 - 400 grade-zile.

Dimensiune minima legala: 20 cm

Pastravul curcubeu


 
Denumire stiintifica: Salmo irideus shastra

Raspandire

Originar din Statele Unite ale Americii, fiind denumit si "pastravul american".

La noi il intalnim in apele de munte pe langa care exista pastravarii. Curcubeul este mai putin adaptat paraului repede cu debit mic, relativ sarac in hrana. Astfel, el cauta zonele intinse ori cele adanci unde, curentul fiind mai slab, se poate misca in voie in cautarea hranei.

Spre deosebire de indigen, nu are nevoie de ape foarte limpezi, ba chiar ii convin apele usor opace.

Descriere

Mai lat ca talie decat pastravul comun si cu solzii mai mari. Ajunge in mod obisnuit o talie cuprinsa intre 25 - 30 cm, cu o greutate de 0.400 - 1.5 kg si , in mod exceptional, 8 kg. Deosebirea intre cele 2 specii consta in culoare, curcubeul avand culori mai sterse : cenusiu - verzui pe spate, argintiu pe flancuri si albicios pe burta. Aproape tot corpul si pe aripioara dorsala este plin de pete mici negre. Mijlocul corpului este strabatut de o linie lata roz - sidefie, care da stralucire de curcubeu. Nu are puncte rosii.

Comportament

Viata de libertate in rauri nu ii convine. In crescatorii se reproduce primavara prin martie-mai. Numarul icrelor depuse de o femela este socotit la 1500 - 2000 boabe la 1 kg greutate.

Hranit artificial, ajunge in primul an abia la 15 - 30 g, la 2 ani are 150 - 250 g, iar la 3 ani 300 - 500g.

Pastravul de lac


 
Denumire stiintifica: Salmo morfa lacustris

Raspandire

La noi in lacuri de munte.

Descriere

Este o varietate a pastravului indigen adaptat la viata lacustra. Se deosebeste de fratele sau, pastravul de rau, prin trupul mai plin, capul mai mic, prin lipsa stelutelor rosii si forma petelor negre (in X) care nu sunt inconjurate de cerculete albe sau albastrui. Flancurile sunt argintii spre alb

Are o crestere foarte rapida si atinge dimensiuni mult mai mari fata de pastravul de rau.

La 3 ani atinge 30 cm lungime si 0.670 kg.

Comportament

Este un mare rapitor, hranindu-se aproape in exclusivitate cu pesti vii.

Prefera apele adanci. Pentru a se orienta in adancuri, unde lumina patrunde mai greu, senzorii liniei laterale sunt bine reprezentati.

Devine matur sexual la 2-3 ani. Boistea are loc la sfarsitul lunii septembrie, inceputul lui octombrie. Depune in jur de 2000 icre la kg/corp.

Somnul


 
Denumire stiintifica: Silurus granis

Raspandire

In general este intalnit in Dunare si in raurile mari. Primavara poate fi gasit si in balti in cautare de hrana sau a locurilor de reproducere.

Descriere

Are corpul masiv, puternic, gros in parte dinainte si comprimat in cea dinapoi. Pielea nu prezinta solzi, este moale si alunecoasa, cu secretii abundente de mucus. Capul somnului este turtit de sus in jos, gura mare, armata cu dinti ascutiti, conici, indreptati inapoi si asezati in serii pe ambele falci. Pe falca superioara sunt prezente mustati - o pereche - foarte lungi, iar pe cea inferioara 2 perechi mult mai scurte. La somn, inotatoarea anala este foarte lunga.

Coloratie: tonul general, cenusiu - marmorat, laturile maslinii, burta alb - murdar. Poate copia culoarea mediului.

Dimensiuni: in conditii naturale de crestere, in apele noastre poate atinge lungimi de 50 - 100 cm si 40 kg greutate. Se pescuieste fara restrictie de marime.

Comportament

In primele stadii de viata se hraneste cu larve de insecte. La varsta de o vara mananca puiet de peste, mici crustacei. Cardurile de somotei stau mai mult in zonele unde circula maruntisul. Maturii, singuratici si greoi, ziua se ascund la fund, in cotloanele intunecate, printre radacinile salciilor batrane, in gropile peste care au cazut busteni sau sub plauri, unde stau la panda. Noaptea vaneaza prin apropiere in zonele de circulatie a pestelui. In general, hrana somnului este alcatuita din pesti, broaste, viermi si crustacei.

Se reproduce in aprilie - mai, depunandu-si icrele la apa mica, pe langa maluri, pe vegetatie, radacini de salcie sau in gropite sapate de femela.

Dimensiune minima legala: 50 cm

Stiuca


 
Denumire stiintifica: Esox lucius

Raspandire

Traieste indeosebi in apele statatoare, bogate in vegetatie, dar si in cele curgatoare pana in zona deluroasa.

Descriere

Are corpul relativ gros, cilindric si alungit, avand , de regula, lungimea obisnuita 30 - 40 cm (exceptional 1.5 m), iar greutatea de 0.500 g - 1 kg (exceptional 6 - 25 kg).

Botul de forma unui cioc de rata. Gura mare, larg despicata, cu multi dinti. Falca de jos mai lunga decat cea de sus . Inotatoarea dorsala situata mult spre coada.

Coloratia variaza dupa ape, de la cenusiu - verzui la galben - verzui pe spate; burta alba, laturile vargate, marmorat. Inotatoarele cu mai multe dungi transversale de culoare neagra - cenusie.

Comportament

In primele stadii de viata stiuca traieste in carduri si, ca si ceilalti pesti, se hraneste cu microorganismele din apa. Mai tarziu devine solitara si aproape exclusiv ihtiofaga. 

Ziua, stiuca sta ascunsa in preajma vegetatiei, aproape nemiscata, in pozitie oblica ( de atac - cu capul mai sus; de repaus - cu capul mai jos ), repezindu-se numai asupra pestilor care ii trec prin preajma, insa noaptea vaneaza activ pentru a-si potoli lacomia ( desi urmareste mai ales maruntisul, poate inghiti si pesti mai mari, pana la 1/3 din greutatea proprie ). Se hraneste pesti marunti, broaste, serpi de apa, mamifere mici de apa si se arata a fi si canibal. 

Desi lacoma, stiuca nu se hraneste tot timpul; cu toate ca digera repede si ramane cu stomacul gol, sta zile intregi inactiva, pentru ca apoi sa inghita mai mult decat ii este necesar.

Activitatea stiucilor se declanseaza aproape simultan, nu numai intr-un anumit loc sau intr-o apa, ci pe un teritoriu mult mai larg, asa cum se intampla si cu incetarea hranirii lor.

Ca mai toti rapitorii, se reproduce de timpuriu, imediat ce s-a pornit topirea ghetii, prin februarie si dureaza pana in aprilie. numarul icrelor depuse nu depaseste 300.000; culoarea lor este galbuie si de 2.5 - 3 mm diametru.

Dimensiune minima legala: 40 cm

Cum Ti Se Pare Site?

Foarte Bun (219 | 91%)
Foarte Prost (3 | 1%)
CHAT

CHAT

Apasa Aici Pt Chat
imgres.jpg
infopescar.png
fishing-nc.jpg
174640_128850233849202_8133165_n.jpg
infopescar.jpg
Presa
publi24-ok.png
agenda_logo5352.jpg
citgrup_tion.png
prosport.jpg
loteria-romana.jpg
453150-4.jpg
index.gif


Plus 1657 vizite ,perioada 08/03/2012 25/04/2012
Avand in vedere cele relatate anterior luam si noi pozitie in sprijinirea miscarii ecologiste si va sfatuim ca atunci cand mergeti la pescuit in mijlocul naturii sa va conformati urmatoarelor reguli de bun simt:

- Nu aruncati gunoaie. Colectati toate gunoaiele pe care le faceti cu ocazia placutei indeletniciri (pescuitul) si luati-le cu dvs. pana la cea mai apropiata pubela. Foarte important: nu le aruncati in apa.
- Asigurati-va ca momeala si unteltele de pescuit pe care le utilizati sunt permise in zona. Ar putea fi restrictii in ceea ce priveste marimea, cantitatea pestilor capturati sau chiar ar putea sa fie interzisa retinerea capturilor. Aceasta mentiune inca nu are aplicabilitate prea mare in Romania decat pe unele balti private.
- Nu pescuiti in zonele (sau perioadele) in care pescuitul este inerzis. Aceste zone au fost declarate zone de pescuit interzis pentru a proteja fauna salbatica, vegetatia sau pentru siguranta dumneavoastra.
photo.jpg
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one